Famili ocupationale din domeniul tehnic

Famili ocupationale din domeniul tehnic

Domeniul tehnoic prezinta ansamblul activitatilor desfasurate de persoane cu pregatire tehnica,in scopul obtineri si intretineri bunurilor materiale necesare societati.

Competenta reprezinta capacitatea de a aplica , trensfera si combina cunostinte si deprinderi in situatii si medii de munca diverse pentru a realiza eficient activitati cerute la locul de munca.

1. MEcanica si tehnologia materialelor. EX:strungar,sudor,frezor.
2. Electrontehnica si energetica.EX:electrician,centrale electrice operator instalatii de termoficare si electromecanic centrale electrice
3. Electronica automatica,informatica tehnologica industriala.
4. Extractii si preluacrere minereulirol
5. Extractii si prelucrarea petrololui si a gazului
6. Chimie industriala
7. Coonstructii si lucrari publice
8. Agricultura
9. Industria alimentara 
10. Fabricarea produselor din lemn
11. Industrie usoara
12. TRansporturi
13. TEhnici audioviyuale si de comunicatii
14. Sivicultura,ape si protectia mediului 
15. Servici si productia artizinianala

Halloween sarbatoare la Americani!

Halloween sarbatoare la Americani!

Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii. Este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows' Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie.
Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări Hallowe

Istoric

Articole principale: Sărbătoarea Tuturor Sfinților și Samhain.

Sărbătoarea pe care o cunoaștem sub numele de Halloween a fost influențată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. În Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul Samhain, iar la creștini Sărbătoarea Tuturor Sfinților.
Istoricul Nicholas Rogers, care a cercetat originile Halloweenului, observă că în timp ce „unii folcloriști i-au detectat originile în sărbătoarea romană a Pomonei, zeița fructelor și semințelor, sau în festivalul morților denumit Parentalia, sărbătoarea este cel mai frecvent legată de festivalul celtic Samhain, scris inițial Samuin”.^[2] Numele provine din irlandeza veche și înseamnă „sfârșitul verii”.^[2]

Snap-Apple Night de Daniel Maclise prezentând o petrecere de Halloween în Blarney, Irlanda, în 1832

Festivalul Samhain sărbătorește sfârșitul „jumătății luminoase” a anului și începutul „jumătății întunecate” și este, uneori,^[3] considerat a fi „Anul Nou Celtic”.^[4]
Vechii celți credeau că granița dintre lumea aceasta și cea de dincolo se slăbește în ziua de Samhain, permițând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoșii familiei erau cinstiți și invitați acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite. Se crede că nevoia de a îndepărta spiritele rele a dus la purtatul de costume și măști. Ei îndepărtau spiritele rele deghizându-se ei înșiși în spirit rău pentru a le evita. În Scoția rolul spiritelor era jucat de tineri îmbrăcați în alb cu fețele mascate sau înnegrite.^[5][6] Samhain era o vreme când se făceau provizii de iarnă și se tăiau animalele pentru a păstra carnea peste iarnă. Focurile de tabără jucau și ele un rol în festivități. Toate celelalte focuri erau aprinse de la focul cel mare. Oasele animalelor tăiate erau și ele aruncate în foc.^[7] Uneori se aprindeau două focuri unul lângă altul, iar oamenii și animalele treceau printre ele ca ritual de purificare.
Următoarea influență a apărut o dată cu răspândirea noii religii creștine în Europa.^[8] În anul 835, Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 noiembrie într-o sărbătoare creștină, care celebrează toți sfinții.^[8] Aceasta era Sărbătoarea Tuturor Sfinților, sau Hallowmas, sau All Hallows.^[8]
Numele de „Halloween” și multe dintre tradițiile actuale provin din perioada veche engleză.^[9][10][11]

Originea numelui

Termenul Halloween reprezintă o variantă scoțiană a denumirii All-Hallows-Even („evening”), adică noaptea de dinainte de „All Hallows”. Până în secolul al XX-lea era scrisă și „Hallowe'en”, eliminând „v”-ul și scurtând cuvântul. Deși sintagma All Hallows apare în engleza veche (ealra hālgena mæssedæg, „sărbătoarea tuturor sfinților”), conform Oxford English Dictionary (ediția a doua) de la Oxford University Press, All-Hallows-Even a fost atestată abia la 1556.^[12]

Simboluri

Jack-o'-lanterns în Kobe, Japonia

Simbolurile și obiectele artizanale asociate Halloweenului s-au dezvoltat în timp. De exemplu, sculptarea de jack-o'-lantern provine din obiceiul de Ziua Tuturor Sfinților de modelare a unor felinare din napi pentru luminarea sufletelor din purgatoriu.^[13] Napul era folosit tradițional de Halloween în Irlanda și Scoția,^[14][15] dar imigranții veniți în America de Nord au folosit dovleacul indigen, care erau mai ușor accesibili și mai mari – fiind mai ușor de modelat decât napii.^[14] Tradiția americană de modelare a dovlecilor este atestată de la 1837^[16] și a fost asociată inițial cu vremea recoltei, nefiind specifică Halloweenului decât spre sfârșitul secolului al XIX-lea.^[17]
Imaginile de Halloween provin din multiple surse, inclusiv din obiceiurile naționale, operele literare de ficțiune gotică și horror (cum ar fi romanele Frankenstein și Dracula), și din filmele horror clasice (ca Frankenstein și Mumia).^[18] Printre primele lucrări despre Halloween se numără cele ale poetului scoțian John Mayne din 1780, care menționa farsele jucate la Halloween; What fearfu' pranks ensue!, precum și supranaturalul asociat cu noaptea, Bogies (fantome), influențându-l pe Robert Burns, autorul poeziei Halloween din 1785.^[19] Elemente ale toamnei, cum ar fi dovlecii, cocenii de porumb și sperietorile de ciori sunt și ele omniprezente. Casele sunt și ele decorate cu aceste simboluri.
Printre alte imagini de Halloween se numără temele morții, răului și ocultului, sau monștrii legendari.^[20] Culorile tradiționale ale sărbătorii sunt negru și portocaliu.

Colindatul

Articol principal: Colindatul de Halloween.

„Trick-or-Treat for UNICEF”

UNICEF-ul are și el un cuvânt de spus în toată mișcarea Trick-or-Treat.^[21] În America de Nord, „Trick-or-Treat for UNICEF” a devenit o tradiție în perioada de Halloween.^[21] „Mișcarea” a început ca un eveniment local în anul 1950 într-o suburbie din orașul Philadelphia și s-a extins pe plan național până în 1952.^[21] În America este bine cunoscută „micuța cutie portocalie”.^[22] Pentru o perioadă de timp, cutiile se distribuiau în școli și astfel copiii care mergeau la „colindat” strângeau bani, împreună cu tradiționalele dulciuri, de la cei care voiau să doneze.^[22] UNICEF a dat drumul și la un trick-or-treat online, însoțit și de un bal mascat, tot virtual. Endorserul campaniei a fost Heidi Klum împreună cu familia ei.^[22]

Costume

Costumele de Halloween sunt tradițional modelate după figurile supranaturale, monștri, schelete, fantome, vrăjitoare și diavoli. De-a lungul timpului, printre costumele folosite apăreau și cele ale unor personaje fictive, celebrități la ordinea zilei și arhetipuri generice, cum ar fi prințesele sau luptătorii ninja.
Costumarea și colindatul cu ele era de actualitate în Scoția de Halloween la sfârșitul secolului al XIX-lea.^[15] Tradiția a pătruns și în Statele Unite la începutul secolului al XX-lea, atât în rândul adulților cât și în rândul copiilor. Primele costume de Halloween produse în masă au apărut în magazinele americane în anii 1930 când obiceiul de trick-or-treating devenea popular acolo.
În ziua de 31 octombrie sau în preajma ei, adesea în vinerea și sâmbăta dinainte de Halloween, se țin adesea petreceri cu costume.

Jocuri și alte activități

În această carte poştală de Halloween din 1904, o fată priveşte într-o oglindă într-o cameră întunecată în speranţa de a vedea cu coada ochiului chipul viitorului soţ.

Există mai multe jocuri asociate cu petrecerile de Halloween. Unul dintre ele se numește dunking sau apple bobbing, și constă în culegerea cu dinții a unor mere care plutesc într-un lighean sau într-un alt vas cu apă. O variantă a jocului implică așezarea în genunchi pe un scaun, ținerea unei furculițe între dinți și tentativa de a lăsa furculița să cadă într-un măr. Un alt joc frecvent implică agățarea cu funii a unor scone-uri învelite în sirop sau melasă; ele trebuie mâncate fără a folosi mâinile, activitate ce se soldează inevitabil cu mânjirea feței cu lichidul dulce și lipicios.
Unele jocuri tradiționale de Halloween sunt forme de divinație. O formă tradițională scoțiană de prevedere a viitorului soț al unei tinere fete este curățarea unui măr dintr-o singură tăietură, urmată de aruncarea cojii lungi peste umăr. Se crede că acea coajă va cădea în forma primei litere a numelui viitorului soț.^[23] Femeilor nemăritate li se spune că dacă stau într-o cameră întunecată și se uită în oglindă în noaptea de Halloween, vor vedea chipul viitorului soț. În schimb, dacă sunt sortite să moară înainte de cununie, va apărea un craniu. Obiceiul era destul de răspândit încât să apară pe felicitări de Halloween^[24] de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Un alt joc bazat pe superstiții și atestat prin anii 1900 implica coji de nucă. Oamenii scriau simboluri cu lapte pe hârtie albă. După uscare, hârtia era împăturită și introdusă în coji de nucă. Când coaja de nucă era încălzită, laptele devenea cafeniu și scrisul apărea pe ceea ce altfel ar fi părut a fi hârtie albă. Pentru a juca acest joc, simbolurile din hârtie se puneau pe o farfurie. Cineva intra, într-o cameră întunecată și își punea mâna pe o bucată de gheață, apoi o punea pe farfurie. Bilețelul se lipea apoi de mână. Printre simboluri se numărau: semnul dolarului pentru bogăție, nasturele pentru burlăcie, degetarul pentru tors, arcanul pentru sărăcie, bobul de orez pentru cununie, umbrela pentru călătorie, ceaunul pentru necazuri, trifoiul cu patru foi pentru noroc, moneda pentru bogăție, inelul pentru cununie rapidă și cheia pentru celebritate.^[25]
Spusul poveștilor cu fantome sau vizionarea de filme horror sunt și ele părți ale petrecerilor de Halloween. Adesea, în preajma sărbătorii, televiziunile difuzează episoadele ale serialelor și emisiuni speciale (de obicei pentru copii), iar unele filme horror sunt lansate special înainte de Halloween pentru a profita de atmosfera sărbătorii.

Atracții bântuite

Atracțiile bântuite sunt locuri de divertisment special concepute pentru a speria vizitatorii; cele mai multe sunt dedicate sărbătorii de Halloween. Originile acestor locuri în care vizitatorii plăteau pentru a fi speriați sunt greu de stabilit, dar se crede că acestea au fost mai intâi folosite în scopul strângerii de fonduri de către Junior Chamber International (Jaycees).^[26] Acestea includ case bântuite, labirinturi de porumb și plimbări în vehicole decorate specific sărbătorii,^[27] iar nivelul de complexitate al decorațiilor a crescut odată cu industria Halloweenului. În Statele Unite, aceste parcuri de distracție cu specific Halloween produc aproximativ 300-500 de milioane de dolari în fiecare an și atrag aproape 400.000 clienți, cu toate că tendințele sugerează că vârful atins în acest domeniu a fost în 2005.^[26] Această creștere a interesului a dus la adoptarea mai multor efecte speciale foarte tehnice și a costumelor, comparabile cu cele din filmele de la Hollywood.^[28]

Mâncăruri

Măr glazurat

Deoarece sărbătoarea cade în vremea recoltării merelor, merele glazurate sau caramelizate se numără printre mâncărurile tradiționale de Halloween. Acestea se obțin prin ungerea merelor întregi cu un sirop dulce lipicios, uneori se adaugă miez de nucă măcinată.
Într-o vreme, copiilor li se dădeau mere glazurate, dar practica a dispărut după ce au apărut zvonuri că unii oameni înfig ace sau lame de ras în merele date copiilor.^[29] Nu există dovezi ale unor astfel de incidente,^[30] deci se poate presupune că sunt cel mult rare și nu se soldează cu răniri grave. Totuși, mulți părinți au crezut că asemenea practici sunt frecvente din cauza mediatizării excesive. La maximul isteriei merelor, unele spitale au oferit radiografii ale sacilor de bomboane ale copiilor pentru a identifica vreo problemă. Practic toate acele puține evenimente de „otrăvire” a merelor erau de fapt cauzate chiar de părinții victimelor.^[31]
Un obicei ce persistă în Irlanda de astăzi este gătirea (sau mai adesea, achiziționarea) de barmbrack (în galiciană báirín breac), o prăjitură ușoară cu fructe, în care se introduc un inel, o monedă sau alte „farmece”. Se spune că cei care mănâncă un barmbrack cu inel își vor găsi dragostea în anul următor, tradiție similară cu cea a prăjiturii regelui la bobotează.

Mâncăruri asociate sărbătorii

• Barmbrack (Irlanda)

• Caramele (Marea Britanie)

• Măr caramelizat/măr glazurat (Marea Britanie și Irlanda)

• Porumb caramelizat

• Colcannon (Irlanda)

• Bomboane în formă de cranii, dovleci, lilieci, viermi, etc.

• Dovleac, plăcintă de dovleac, pâine de dovleac

• Semințe de dovleac prăjite

• Porumb dulce prăjit

• Prăjituri Soul

Halloweenul în lume

Fiind una dintre cele mai vechi sărbători din lume,^[32] Halloweenul este acum sărbătorit în foarte multe țări de pe glob, cele mai cunoscute fiind Irlanda, Statele Unite, Canada, Puerto Rico și Regatul Unit, iar ocazional în unele părți ale Australiei și Noua Zeelandă. În America de Nord și Canada își menține cel mai înalt nivel de popularitate.^[32] În fiecare an, 65% dintre americani își decorează casele și birourile pentru Halloween.^[32] Procentul este depășit doar de decorațiunile făcute cu ocazia Crăciunului.^[32] Halloweenul este sărbătoarea în care sunt vândute cele mai multe bomboane și este a doua sărbătoare după Crăciun ca volum al vânzărilor globale.^[32]

Perspective religioase

Creștinismul catolic și protestant

În America de Nord, atitudinea creștină față de Halloween este foarte variată. În Biserica Anglicană, unele dioceze au ales să sublinieze tradițiile creștine de Sărbătoarea Tuturor Sfinților,^[33][34] în timp ce Protestanții țin cont de sărbători ca Ziua Reformei, o zi de comemorare și rugăciuni pentru unitate.^[35][36] Preotul Gabriele Amorth, un exorcist numit de Vatican la Roma, a declarat:

„Dacă tinerilor americani și englezi le place să se îmbrace ca vrăjitoarele și demonii o noapte pe an, nu este nicio problemă. Dacă este doar un joc, nu există nici un rău în asta.^[37] ”

În ultimii ani, Arhiepiscopia Romano-Catolică din Boston a organizat o Sărbătoare a Sfinților pentru Halloween.^[38] Multe dintre bisericile protestante contemporane văd Halloweenul ca un moment de distracție pentru copii, ba chiar organizează serbări în bisericile lor, iar copiii și părinții lor se pot costuma, juca jocuri și primesc bomboane.
În noiembrie 2009, Vaticanul a catalogat ziua de Halloween ca necreștină, declarând că este bazată pe un sinistru și periculos curent ocultist.^[39]
Multi creștini nu atribuie vreo semnificație negativă sărbătorii de Halloween, tratând-o ca pe un pretext pur laic pentru serbarea „ciudățeniilor imaginare” și pentru oferirea de bomboane. Festivitățile de Halloween sunt obișnuite în școlile parohiale romano-catolice din America de Nord și din Irlanda. De fapt, Biserica Romano-Catolică consideră că Halloween-ul ar avea o legatură cu creștinismul.^[40] Cei mai mulți creștini nu consideră că tradiția ar avea rădăcini satanice în origine sau practică și că nu reprezintă nicio amenințare pentru viața spirituală a copiilor: educarea despre moarte și mortalitatea, precum și despre obiceiurile strămoșilor celți fiind, de fapt, o lecție de viață valoroasă și o parte din patrimoniul enoriașilor lor.^[41] Festivitățile de Halloween sunt obișnuite în scolile parohiale romano-catolice din America de Nord și din Irlanda.

Alte culte creștine

Acest articol sau secțiune reprezintă în principal viziunea românească asupra acestui subiect și nu neapărat felul în care este perceput acesta la nivel mondial. Vă rugăm îmbunătățiți acest articol sau discutați acest aspect pe pagina de discuție.

Alți creștini sunt îngrijorați de Halloween și resping sărbătoarea deoarece ei sunt convinși că trivializează (și celebrează) „ocultul” și ceea ce ei percep ca fiind rău.^[42] Un răspuns în rândul unor fundamentaliști în ultimii ani a fost utilizarea de Case ale Iadului (Hell Houses) sau pamflete tematice (cum ar și cele ale lui Jack T. Chick), care cred despre Halloween că ar fi o oportunitate pentru evanghelizare.^[38] Unii consideră Halloweenul ca fiind complet incompatibil cu credința creștină^[43] datorită originii sale păgâne de Festival al Morților.
În tradiția populară din România există un obicei asemănător, Noaptea Sfântului Andrei, care este asociat cu apariția strigoilor, cu farmecele de dragoste și ghicirea ursitului, de asemenea se poate „afla” dacă anul următor va fi roditor.^[44][45] Sfântul Apostol Andrei este prăznuit pe 30 noiembrie.
Ortodocșii consideră că în timpul vieții trebuie să dobândească asemănare cu Iisus Hristos și nu să se îmbrace în vampiri și fantome.^[46][47][48]

Păgânismul, ocultismul și satanismul

„Părintele” modern al „bisericii lui Satan”, Anton Szandor LaVey, obișnuia să spună că Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic.

Mulți se uită la istoricul Halloweenului și, bazați pe aceasta, recomandă sau nu, o anumită poziție față de ea.^[49] Uneori o astfel de analiză poate ajuta, dar nu se crede că are o contribuție decisivă în a lua o hotărâre justificată.^[49] Originea acestei sărbători poate fi plasată în ocultism și păgânism, iar grupările satanice, în unele regiuni, îi atașează o însemnătate deosebită.^[49] Vaticanul a condamnat sărbătoarea de Halloween, despre care susține că este „anticreștină”, fiind bazată pe un „curent subteran periculos al ocultismului”. Sfântul Scaun i-a avertizat pe părinți să nu-și lase copiii să se îmbrace în fantome și vampiri deoarece Halloweenul este o sărbătoare păgână a „terorii, a fricii și a morții”. Un ziar controlat de episcopii italieni, Avvenire, a cerut în 2009 boicotarea zilei de Halloween, despre care a spus că este „o celebrare a groazei și a macabrului” care ar putea să încurajeze „sectele [satanice] nemiloase și fără scrupule”.^[50] Mai multe biserici din Florida au protestat în octombrie 2010 față de decorarea unui parc cu motive specifice sărbătorii Halloween, acuzându-i pe organizatori că promovează imagini ale „crimei și torturii”.^[51]
„Părintele” modern al „bisericii lui Satan”, Anton Szandor LaVey, obișnuia să spună că Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de „Noaptea Walpurgică“ sau Sabatul vrăjitoarelor, de pe 1 mai.^[52]

Alte religii

Alte religii, de asemenea, au păreri foarte diferite cu privire la Halloween. Adepții religiei Wicca simt că tradiția este jignitoare pentru „vrăjitoarele adevărate” pentru că se promovează caricaturi stereotipale ale „vrăjitoarelor malefhalloweenului”.
en este serbat prin parade și carnavaluri.

Portretul-Scurt Istoric

Roma Antică a fost un oraș-stat a cărui istorie se întinde în perioada de timp cuprinsă între 753î.Hr. și 476 d.Hr. Pe parcursul existenței sale de douăsprezece secole, civilizația romană a trecut de la monarhie la republică oligarhică și, apoi, la imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest și întreaga arie în jurul Mării Mediterane, prin cuceriri și asimilare, însă, în final, a cedat în fața invaziilor barbarilor din secolul cinci, marcând, astfel, declinul Imperiului Roman și începutul Evului Mediu. Civilizația romană e, deseori, clasificată ca o parte din Antichitatea Clasică, împreună cu Grecia antică, o civilizație care a inspirat mult cultura Romei antice. Roma antică a adus contribuții importante în organizarea politică și administrativă, juridică, artă militară, artă, literatură, arhitectură, limbile Europei (limbile romanice), iar istoria sa continuă să aibă o influență puternică asupra lumii moderne.Egiptul antic a fost o veche civilizație din nord-estul Africa, care s-a dezvoltat în zonele joase de-a lungul fluviului Nil, pe suprafața actuală a statului modern Egipt.Civilizația egipteană s-a format în jurul anilor 3150 î.en. (în conformitate cu cronologia egipteană convențională), prin unificarea politică a Egiptului de Sus și a Egiptului de Jos sub conducerea primului faraon Istoria Egiptului antic se împarte într-o serie de regate stabile Vechiul Regat Egiptean, Regatul Mijlociu Egiptean și Noul Regat Egiptean separate prin perioade de instabilitate relativă cunoscute sub numele de perioade intermediare.
Egiptul a ajuns la apogeul puterii sale în timpul Noului Regat, în perioada Ramesside care rivaliza cu Imperiul Hitit, Imperiul Asirian și Imperiul Mitanni, după care a intrat într-o perioadă de declin lent. Egiptul a fost invadat și cucerit de o succesiune de puteri străine (canaaniți/hyksoși, libieni, nubieni, asirieni, babilonienii, perși, macedoneni și romani), în a treia perioadă intermediară și Perioada târzie. În urma morții lui Alexandru cel mare generalul acestuia Ptolemeu I Soter, s-a proclamat noul conducător al Egiptului. Dinastia Ptolemeică a condus Egiptul până în anul 30 î.en., când, sub domnia Cleopatrei, Egiptul a fost cucerit de romani și a devenit o provincie romană.
Succesul civilizației egiptene antice a rezultat datorită capacității de a exploata eficient zonele fertile de-a lungul văii Nilului. Surplusul de recolte provenit din exploatarea inundațiilor naturale previzibile și a sistemului de irigații au facilitat dezvoltarea unui surplus de populație care a contribut la dezvoltarea socială și culturală. De asemenea, resursele alimentare bogate au putut susține exploatarea mineralelor din vale și din regiunile deșertice din jurul văii Nilului, dezvoltarea un sistem de scriere timpuriu, dezvoltarea construcțiilor și proiectelor agricole, dezvoltarea comerțului și dezvoltarea forțelor militare necesare pentru apărare și pentru campaniile militare care au dus la afirmarea dominației civilizației egiptene în regiune. Organizarea și conducerea acestor activități a fost posibilă printr-o birocrație de elită formată din scribi, preoți și administratori sub controlul unui faraon cu puteri divine care asigura cooperarea și unitatea poporului egiptean.
Multele realizdata:image/jpeg;base64khWIGlu9z548xZWgBYwBbu9PXHuBXxDJ3P//Zări ale vechilor egipteni includ tehnicile de extracție a mineralelor, măsurătorile topografice, tehnicile de construcție care au facilitat construirea unor monumente grandioase precum piramidele, templele și obeliscurile; un sistem matematic și un sistem practic și efectiv de medicină, sistemele de irigații și tehnicile de producție agricolă, producția navală, tehnicile de producție a faianței și a sticlei, noi forme de literatură și primul tratat de pace cunoscut, întocmit cu Imperiul Hitit. Egiptul a lăsat o moștenire durabilă. Arta și arhitectura i-au fost preluate pe scară largă, iar antichitățile din vechiul Egipt sunt expuse în toate colțurile lumii. Ruinele
Renașterea a fost o mișcare culturală care s-a întins pe perioada secolelor XIV-XVII. A debutat în Italia, în perioada Evului Mediu Târziu și ulterior, s-a răspândit în restul Europei. Deși apariția tiparului a accelerat difuzarea ideilor în secolul al XV-lea, schimbările Renașterii nu au fost experimentate uniform de întreaga Europă.
Ca o mișcare culturală, a cuprins înflorirea inovatoare a literaturii latine și autohtone, începând din secolul al XIV-lea când erau cercetate sursele literare din antichitatea clasică căreia i-a fost creditată lui Francesco Petrarca, apoi a debutat dezvoltarea liniară de perspectivă a tehnicilor de acordare a unei realități mult mai naturale în pictură, și treptat, la scară largă ceea ce a dus la o reforma educațională.
În politică, Renașterea a contribuit la dezvoltarea convențiilor diplomatice precum și în știință. Istoricii susțin că Renașterea a fost perioada de tranziție dintre Evul Mediu și Istoria Modernă. Renașterea a văzut revoluții în preocupări intelectuale, dar și schimbări sociale și politice ce au influențat evoluțiile artistice și contribuțiile depuse de personalități ca Leonardo da Vinci după care a fost inspirat noțiunea de "omul renașterii". Renașterea a început în Florența, Italia, în secolul al XIV-lea. Diverse teorii au fost propuse pentru a explică origine și caracteristicile renașterii, concentrându-se pe o varietate de factori, incluși pe particularitățile sociale și civice din Florența: structura sa politică, patronajul familiei Medici și migrarea savanților greci și textelor în Italia după căderea Constantinopolului în mâinile turcilor. Societatea feudală a Evului Mediu, cu structura să ierarhică rigidă, dominată de economia agrară și sub puternică influență a Bisericii Catolice, a început să se destrame. În decursul Renașterii, un rol determinant l-au avut oamenii de cultură și artiștii înclinați spre clasicismul greco-roman.
Noțiunea de "Renaștere" a fost folosită pentru prima dată la începutul secolului al XIX-lea de către istoricul francez Jules Michelet, de la care a fost preluată de istoricul elvețian Jacob Burckhardt în lucrarea să fundamentală "Die Kultur der Renaissance în Italien" ("Cultură Renașterii în Italia"), 1860. Acesta din urmă a definit Renașterea drept perioada cuprinsă între pictorii Giotto și Michelangelo. În acest timp, omul recăpăta conștiința de sine că individ, după o lungă perioada de anihilare filozofică a personalității.
sale monumentale au inspirat și îmbogățit imaginația multor scriitoriBaroc (în italiană și portugheză Barocco, în franceză și engleză Baroque) desemnează simultan o perioadă în istoria europeană dar și un curent artistic care a fost generat în Roma, Italia, în jurul anilor 1600, migrând și fiind relativ rapid asimilat în celelalte țări și culturi europene, de unde a migrat apoi și în cele două Americi dar și în alte părți ale lumii. Stilul baroc se regăsește clar reprezentat în arhitectură, dans, filozofie, mobilier, muzică, literatură, pictură, sculptură și teatru.
Barocul, ca modalitate artistică, a excelat în arhitectură între 1600 și 1780 în întreaga Europă, având o revitalizare ulterioară în decursul secolului al 19-lea care s-a extins uneori (spre exemplu, în România, a reînflorit până în ani premergători Primului război mondial) până în deceniile 1901 - 1910 și 1911 - 1920; de asemenea a fost "exportat" în cele două Americi, dar și pe alte continente; în mobilier se regăsește în special în Franța, în perioada Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea); în pictură a fost adoptat de către toate marile școli de pictură europene; în sculptură a fost prezent în special în Italia, Germania, Austria, Anglia și Cehia de azi, dar și în alte culturi; în muzică s-au creat compoziții de către toate marile școli muzicale ale Europei, italiană, austriacă și germană, inventându-se chiar un nou gen muzical, opera.
Indiferent de domeniul în care se regăsește, stilul baroc se caracterizează prin utilizarea exagerată a mișcării și a clarității, respectiv a bogăției folosirii detaliilor ce simbolizează lucruri ce se pot interpreta cu ușurință și lipsă de ambiguitate. Toate aceste elemente sunt folosite de către artiștii genului baroc pentru a produce momente de tensiune, drama, exuberanță și grandoare în privitor, ascultător și/sau participant la actul de cultură.Impresionismul este o mișcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu și în muzică, mai ales în Franța , și care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradițional. Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 și 1886 , caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect, asupra mobilității fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil și conceptual al lucrurilor, preferând pictura în aer liber și folosind o cromatică pură și tușeuri fine de penel pentru a simula lumina reală.
În 1863, Édouard Manet pictează tabloul intitulat Olympia, care a provocat un scandal enorm, reprezentând-o pe zeița Venus în chip de curtezană. Nu se vorbește încă de impresionism, dar se pot deja întrevedea caracteristicile principale ale acestei mișcări, care îl vor duce în aer liber să picteze faimoasele sale peisaje. Respinse de juriul Salonului Oficial, Manet își va expune picturile, printre care celebra Le Déjeuner sur l'herbe, împreună cu Pissarro, Jongkind, Fantin-Latour și alții în "Salonul refuzaților" (Le Salon des Refusés), spre stupefacția publicului conservator și entuziasmul tinerilor pictori, care se vedeau confruntați cu problemele ce-i frământau.
Salonul din [1866] acceptă lucrările unora din pictorii aparținând noii orientări, ca Edgar Degas, Frédéric Bazille, Berthe Morisot, Claude Monet, Camille Pissarro, respinge însă pe Cézanne, Renoir și din nou pe Manet, ceea ce provoacă reacția scriitorului Émile Zola într-o diatribă violentă la adresa oficialităților, publicată în gazeta L'Évènement.

.

reguli de protectie in laborator de info

 

FIŞĂ DE PROTECŢIA MUNCIIÎN LABORATORUL DE INFORMATICĂ

Fiecare elev al clasei a …………, din anul şcolar 2010/2011, la Şcoala ……..conform tabelului de pe verso, a fost instruit cu privire la normele de securitate şi protecţie a muncii, pentru buna desfăşurare şi în condiţii de siguranţă, a orelor înlaboratorul de informatică.Am luat la cunoştinţă de următoarele norme:

Prizele electrice si toate aparatura din laborator sunt alimentate

la 220 V,tensiune, care prin electrocutare, pune viata in pericol !

Accesul şi desfăşurarea activităţii în laborator se face numai subsupravegherea profesorului. Intrarea elevilor se face în ordine fără a crea busculade.

Nu

se iniţiază nici un fel de joc.

Nu

se realizează nici un fel de activitate în afara celor precizate de cadruldidactic.

Nu

se umblă la prize decât la indicaţia profesorului;

nu

se trage de cablurilecare alimentează calculatoarele;

nu

se deconectează de la prize nici un aparat.

Nu

se schimbă componentele calculatoarelor între ele (mouse, tastatură,monitor, cabluri etc) ;

Nu

se calcă cablurile electrice cu piciorul scaunului. Piciorul scaunului estemetalic şi uneori există riscul să taie cablul prelungitorului.

Nu

se distruge şi nu se murdăreşte aparatura, mesele, scaunele şi pereţii dinlaborator.

 Nu este permisă aducerea de dischete, cd-uri, dvd-uri, stick-uri în laborator (doar la solicitarea anterioară a profesorului) şi

sub nici o formă

nu se introduc încalculator.

Nu

este permisă instalarea de programe software.

Nu

se pun burete şi creta lângă calculatoare, sau pe catedră.

Nu

este permisă aglomerarea elevilor în jurul PC-urilor.

Nu

este permisă intrarea persoanelor străine în laborator.

Nu

este permis elevilor să consume mâncare, apă sau băuturi răcoritoare înlaboratorul de informatică, pentru prevenirea unor accidente (scurtcircuit,deteriorare calculatoare).

Nu

este permis elevilor să apese cu brutalitate pe tastatură, să atingă ecranulmonitorului cu degetele, să zgârie carcasa unităţii centrale sau monitorul.

Elevilor le este cu desăvârşire

interzis

să desfacă unitatea centrală, mouse-ul, tastatura, monitorul.

După terminarea orei laboratorul va fi lăsat în perfectă ordine şi curăţenie;elevii vor fi direct răspunzători de deficienţele semnalate la începutul următoareiactivităţi didactice care se desfăşoară în laborator.

25 octombrie ziua armatei romane.

25 octombrie ziua armatei romane.

Programul manifestarilor de Ziua Armatei in judetul Satu Mare

Manifestarile vor debuta sambata la Satu Mare si vor continua duminica la Carei
Conform unui comunicat de presa transmis de catre Biroul de Presa al Ministerului Apararii Nationale, Ziua Armatei Romane va fi sarbatorita anul acesta printr-o serie de manifestari organizate in toate localitatile in mai mult

Vezi programul manifestarilor de "Ziua Armatei Romane" la Satu Mare si Carei

"Ziua Armatei Romanie" va fi sarbatorita anul acesta printr-o serie de manifestari organizate in toate localitatile in care sunt unitati militare, tarile in care Romania are acreditati atasati ai apararii si in bazele militare din teatrele de operatii unde sunt dislocati militari romani.

Bătălia de la Carei (25 octombrie 1944)

25 octombrie 2014, scris de Bogdan Condurăţeanu

Pe 25 octombrie 1944, în luptele care s-au dus la Carei, a fost eliberat ultimul colţ de pământ românesc. 25 octombrie a devenit Ziua Armatei abia după scoaterea sovieticilor din ţară, în 1959.

“Desfăşurarea luptelor eliberatoare din zona Satu Mare-Carei. Analizând temeinic situaţia creată în urma luptelor desfăşurate, comandantul Armatei a 4-a a hotărât să-şi îndrepte cu prioritate efortul la stânga fâşiei de ofensivă, să elibereze oraşul Carei şi să participe cu o mare parte din forţe la eliberarea localităţii Satu Mare. Misiunea marilor unităţi române nu era uşoară întrucât forţele inamice, în valoare de până la 4 divizii, dispuneau de poziţii amenajate din timp, osatura acestora constituând-o punctele de sprijin şi nodurile de apărare organizate în special pe localităţi. În plus, terenul plat şi descoperit permitea trupelor hitleriste şi hortyste să folosească la maxim eficacitatea focului armamentului automat al tunurilor antitank şi aruncătoarelor.
Pentru eliberarea oraşului Carei în timp scurt şi cu pierderi minime, comandantul Armatei a 4-a a ordonat Corpului 6 armată să execute o manevră dublu învăluitoare cu forţele a 4 divizii, pentru a încercui şi nimici trupele duşmane din zona oraşului, Corpului 2 de armată, de la dreapta, revenindu-i misiunea de a învălui de la Sud, cu forţele Diviziei 11 Infanterie, rezistenţele inamicului din Satu Mare. Atacul a început din seara zilei de 24 octombrie şi, la căderea nopţii, militarii Diviziei 9 infanterie au pătruns în Carei unde au angajat lupte de stradă. Ostaşii români înaintau pe străzile slab luminate, prin curţi şi parcuri, toate încercările hitleriştilor şi hortyştilor de a le stăvili înaintarea, de a-şi evacua armamentul, muniţiile şi depozitele de alimente şi echipamente din oraş fiind zădărnicite. Odată cu ivirea zorilor zilei de 25 octombrie, oraşul Carei, ultima localitate mai importantă de la graniţa de Vest a ţării, îşi recăpătase liniştea, trăia cu intensitate bucuria eliberării. Casele erau împodobite cu steaguri româneşti şi cu covoare – îşi aminteşte fostul comandant al Regimentului 34 Infanterie. Peste tot auzeam strigătele: « Bine aţi venit fraţilor ! » ”
(România în anii celui de-al doilea război mondial, vol. 3, pag. 97-98)
“Armata Română a contribuit prin sânge şi lacrimi la reconstrucţia hotarului firesc al PATRIEI pe care a jurat s-o apere şi s-o păzească. O face din 1830, anul constituirii Armatei Române moderne, cu bravura şi abnegaţie, făcând faţă tuturor nedreptăţilor, lipsurilor şi deseori greşelilor celor din fruntea ţării şi asta fiindcă spiritul românismului nu moare niciodată.
Cuvintele comandantului Armatei a 4-a, generalul Gheorghe Avramescu, adresate militarilor din subordinea sa, consemnate în Ordinul de Zi nr. 104 din 25.10.1944, reliefează foarte elocvent cele menţionate mai sus : “La chemarea ţării pentru dezrobirea Ardealului rupt prin Dictatul de la Viena aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda poporului nostru, tineri şi bătrâni aţi pornit spre hotarele sfinte ale patriei şi cu piepturile voastre aţi făcut zăgaz neînfricat duşmanului care voia să ajungă la Carpaţi. Zdrobit de focul năpraznic al artileriei şi de necontenitele voastre atacuri, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump, eliberând astfel ultima palmă de pământ sfânt al ţării. Prin ploi, prin noroaie şi drumuri desfundate, zi şi noapte aţi luptat cu un duşman dârz şi hotărât şi l-aţi învins. Azi, când avangărzile trec pe pământ străin (se trecuse la eliberarea Ungariei), pentru desăvârşirea înfrângerii definitive a duşmanului, gândul meu se îndreaptă către voi, cu dragoste şi admiraţie pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veţi fi slăviţi, voi ofiţeri şi ostaşi care aţi eliberat Ardealul. Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmaşii şi numele lor va fi scris în cartea de aur a neamului. Încrezători în destinele neamului şi luând pildă de la cei ce au pus patria mai presus decât viaţa, continuăm lupta strâns uniţi în jurul steagului…”.
În istoria poporului român, Ziua Armatei României reprezintă un prilej de cinstire solemnă a oştirii, “sprijinul cel dintâi şi cel din urmă al unui neam”, aşa cum o definea Simion Mehedinţi.
Această zi este, în acelaşi timp, un prilej de a ne arăta, încă o dată, respectul pentru memoria celor care au luptat de-a lungul secolelor pentru promovarea şi apărarea atributelor fundamentale ale naţiunii şi statului român.
Dar ziua armatei române este fixată la 25 octombrie de abia în anul următor retragerii armatei sovietice din România, prin Decretul nr. 381 din 01.10.1959.”
http://octavianpaul.wordpress.com/2011/12/12/batalia-de-la-carei-25-octombrie-1944/


Monumentul Ostaşului Român de la Carei, opera sculptorului Vida Gheza. sursa gazetademaramures.ro
“Monumentul Ostașului Român. Amplasat în centrul municipiului,monumentul este opera sculptorului Vida Gheza și a arhitectului Anton Dâmboianu. Inaugurat în anul 1964, în prezența ministrului Forțelor Armate de atunci, Leontin Sălăjan. Complexul monumental este realizat din piatră albă și are dimensiuni impresionante: deschiderea frontală de 18 m, adâncimea de 5 m și înălțimea de 12 m. Acest însemn comemorativ se compune din cinci elemente cu semnificații simbolice: un cap de țăran, care inspiră demnitate și statornicie (simbolul răscoalelor țărănești), o poartă cu incrustații asemănătoare celor care împodobesc porțile maramureșene (“poarta jertfelor”), o femeie plantând o floare (simbolul reînnoirii), chipul unui ostaș care impresionează prin masivitatea și trăsăturile sale aspre și un obelisc asemănător turlelor bisericilor maramureșene (simbolul flăcării veșnice). Pe acest obelisc este înscris următorul text: “Glorie ostașilor armatei romăne, căzuți în luptele pentru eliberarea patriei”. Monumentul este înscris la poziția nr. 304, cod SM-III-m-A-05382, în “Lista monumentelor istorice”, actualizată prin Ordinul ministrului Culturii si Cultelor nr. 2314/8 iulie 2004.”

5 octombrie ziua mondiala a educatiei.

5 octombrie ziua educatiei

Ziua Mondială a Educaţiei este o zi sărbătorita în toată lumea, dar nu este recunoscută ca o sărbătoare publică.

UNESCO a inaugurat în 1994, prima ZI MONDIALĂ A EDUCATORILOR, pentru a comemora semnarea, în 1966, a recomandării făcute de UNESCO şi ORGANIZAŢIA INTERNAŢIONALĂ A MUNCII privind condiţiile de muncă ale personalului didactic. De atunci, această zi se sărbătoreşte in fiecare an la data de 5 octombrie, în peste 200 de ţări.

„Referindu-se la principiile noii paradigme a educației, Bruno Wurtz amintește în 1992 principiul egalitarist și flexibilitatea și integrarea vârstelor, referindu-se la faptul că ritmurile înaintării în materie pot fi diferite, datorită diversității individuale. Bernard Schwartz consemnează în 1976 faptul că egalizarea șanselor de reușită în învățământ nu înseamna promovarea uni egalitarism, a unui’ tratament identic pentru toți în numele egalității’, ci din contră, egalizarea înseamnă ‘a oferi fiecărui individ un ritm și forme de învățământ care să i se potrivească’.” (modersmal.skolverket.se).

Luni este zi nelucrătoare. Copiii nu vin la şcoală, pentru că luni nu se fac cursuri şi nici activităţi recreative”, a declarat pentru HotNews.ro purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB), Marian Banu.

 

Se pare că data de 5 octombrie este zi nelucrătoare pentru profesorii din capitală, potrivit Contractului Colectiv de Muncă la nivelul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti.

De Ziua Mondială a Educației, DJST Buzău organizează cros în Parcul Tineretului, începând cu ora 10:00. Faza județeană a competiției este organizată în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean și Primăria municipiului Buzău.

În toată ţara vor avea loc diverse evenimente dedicate acestei zile, copiii fiind implicaţi direct în activităţi recreative şi competiţii.

Scoala gimnazial vasile lucaciu

    La început a fost Şcoală Civilă Maghiară de Stat care s-a transformat în anul 1919 în Gimnaziu Românesc de Stat. La 1 septembrie 1923 ia naştere Liceul „ Vasile Lucaciu” pe frontispiciul căruia este aşezat numele marelui patriot Vasile Lucaciu ca o recunoaştere a meritelor sale în afirmarea identităţii naţionale. Începând cu anul şcolar 1929-1930 s-a înfiinţat secţia germană.

     Această instituţie de învăţământ a reprezentat o şansă pentru întreaga zonă Carei în şcolarizarea copiilor la nivel liceal şi asigurarea unora în învăţământul superior, unii dintre absolvenţi devenind personalităţi ale culturii româneşti. În anul 1948, în urma Reformei Învăţământului, procesul instructiv-educativ este reorganizat şi ia fiinţă Şcoala Medie Mixtă.

  

      La 1 septembrie 1962 Liceul „ Vasile Lucaciu” se transformă în Şcoala Generală Nr. 2 cu predare în limba română şi limba maghiară având 50 de angajaţi, 570 elevi organizaţi în 21 de clase. În 1993 şcoala reia numele marelui patriot numindu-se : Şcoala cu clasele I-VIII „ Vasile Lucaciu” Carei.
Specificul şcolii : Instruirea, îndrumarea şi educarea elevilor în limba română, maghiară
Prezentarea şcolii :

PROFESORII NOȘTRI

ABRUDEAN ADELAIDA - LB. ROMÂNĂ

BALLA LORANT - LB. MAGHIARĂ

BELTEKI ELISABETA - BIOLOGIE

BENEA ALINA - LB. FRANCEZĂ

BLIDERAN FLORICA - INSTITUTOR

BOBOTAN ANDREI - ED. FIZICĂ

BORNA VICTOR - ED. FIZICĂ

BUCS ISTVAN TAMAS - GEOGRAFIE

BUTEAN MARIA - INSTITUTOR

CHIOREAN VASILE - MATEMATICĂ

CSIZMA HAJNALKA - LB. MAGHIARĂ

FILEP CORINA - DESEN

FOGEL ANA- ÎNVĂȚĂTOR

FOGAROȘI RODICA - INSTITUTOR

GINDELE GIZELLA- INVĂȚĂTOR

GYETKO MARTA - CHIMIE / FIZICĂ

GABOR ANGELA - RELIGIE

GORGAN ANGELA - INSTITUTOR

GRAZ GABRIELA- LB. ROMÂNĂ

HAM ILDIKO - INSTITUTOR

IEDERAN FLORICA- ÎNVĂȚĂTOR

IOAN NICOLETA - ISTORIE

KAJO ENIKO - ÎNVĂȚĂTOR

KOLLO ANGELA - ÎNVĂȚĂTOR

KOVALCSIK NOEMI - RELIGIE

KOVACS MONIKA - INSTITUTOR

LAZĂR GABRIELA DOINA - INSTITUTOR

LIKKER ERIKA- RELIGIE

LUDESCHER ANAMARIA - ED. MUZICALĂ

MARTIN INGRID- LB. GERMANĂ

MĂRCUȘ JOHANNA - DOCUMENTARIST

MOCAN NICOLETA FLORICA - LB. ROMÂNĂ

MOCANU TOMȘA CRINA - LB.ENGLEZĂ

MOCANU LOREDANA ALINA - GEOGRAFIE

MOTIȘAN RODICA- INSTITUTOR

OLEA TRAIANA MIORIȚA - ED . TEHNOLOGICĂ / INFORMATICĂ

PAȘCU MARCELA - INSTITUTOR

PFEIFER ANDREEA - LB. ENGLEZĂ

POP RODICA FLORICA - INSTITUTOR

RUS ALINA - INSTITUTOR

SCHRADI ERIKA - BIOLOGIE

SCUBLI SANDA - LB. ENGLEZĂ

ȘINCA CORINA - INSTITUTOR

ȘTIRBU ERIKA - MATEMATICĂ

SUTH RENATA - INSTITUTOR

TOTH ENIKO - INSTITUTOR

TOTH SANDOR - LB. ENGLEZA

TOROK JANETA - CONSILIER

ZURIK MONIKA - INVĂȚĂTOR